Confruntat cu diagnosticul irevocabil de cancer esofagian, autorul nu va pune deoparte instrumentele discursului argumentativ. Prea lucid ca să rămână multă vreme pe tărâmul iluziilor de vindecare, deși nu refuză nici un tratament – fie el și experimental –, prea onest și egal cu sine pentru o convertire religioasă grăbită și – în viziunea sa – oportunistă, de ultim moment, scriitorul pare să rămână cu o ultimă soluție: acceptarea mortalității. Dar n-o va face, pentru că nu aceasta este miza sa. Hitchens nu accepta nimic, înainte de a cunoaște. Înțelegerea mortalității pe care boala, grăbindu-i ritmul, o apropie ochiului analitic, înseamnă, în viziunea intelectualului Hitchens, a trăi până la capăt.
