În camera de sus, așezat la ultima Cină pascală, cu ucenicii Săi, Domnul Isus instituie Cina pentru Biserica Lui. El le cere două lucruri urmașilor Săi, ori de căte ori vor frânge pâinea și vor lua paharul: (1) să-L pomenească pe El și (2) să vestească moartea Lui până va reveni. În lumina crezurilor formulate în primele veacuri, Biserica din toate timpurile a întors reflectorul de pe El - “Taina lui Dumnezeu Tatăl, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și științei“ - și de pe semnificația profundă a morții Lui, pe noi, beneficiarii jertfei Lui. Urmând tiparul oferit de Pavel în Efeseni 5:2 - “Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi, ca un prinos și ca o jerfă de bun miros lui Dumnezeu” -, de-a lungul acestui volum dorim să afirmăm faptul că, prin moartea Sa, Întrupatul Fiu a venit să împlinească, mai întâi, voia și planurile Tatălui, și doar în măsura în care așteptările Tatălui sunt împlinite, moarea ispășitoare a Fiului devine operantă pentru noi și pentru mântuirea noastră.
