Cartea Numeri nu cuprinde o istorie a lui Israel, ci o interpretare a acesteia, pe care autorul o face selectând cu grijă evenimente sub inspiraţia Duhului Sfânt şi alcătuind cu ajutorul lor un întreg literar, în care se asociază trei segmente tematice majore: Sărbătoarea (cap. 1-10), Dezastrul (cap. 11-25) şi O nouă șansă de moștenire pentru noua generaţie (cap. 26-36).
De-a lungul cărţii, vom vedea că sărbătoarea bucuriei în prezența lui Dumnezeu degenerează în dezastrul răzvrătirii şi înstrăinării de El. Conflictul major dintre Domnul şi generaţia celor care au intrat în numărătoarea de la Sinai atinge punctul culminant prin decizia lui Dumnezeu din Numeri 14:11-35: „Pe viaţa Mea!” zice Domnul, „că… nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun” (Num. 14:28-30). Consecinţele acestei decizii ridică întrebări legate de semnificaţia teologică a ceea ce s-a întâmplat, de fapt, cu generaţia respectivă. După cum vom vedea, însuşi naratorul cărţii Numeri, ne facilitează interpretarea evenimentelor de la Cades, prin faptul că a înfăşurat, cu multă băgare de seamă, o bună parte din contextul literar al cărţii (cap. 1-25) în jurul evenimentelor respective, oferindu-ne, prin înlănţuirea de tablouri, teologia păcatului cu voia. Cartea este scrisă, pe de o parte, ca să ne ajute să definim Dezastrul, iar pe de altă parte, ca să ne ajute să-l evităm, păstrându-ne sufletele în Sărbătoare.
