O epistolă scurtă, dar incredibil de bogată, tocmai din pricina scopului cu care a fost scrisă: “Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, şi să aşezi prezbiteri în fiecare cetate” (1:5). Aşadar, în studierea acestei epistole pauline, pornim la drum cu o întrebare: Cum şi ce trebuie rânduit într-o biserică locală, pentru ca ea să fie conform cu învăţătura sănătoasă?
Întrebarea este relevantă pentru că în multe dintre bisericile locale ale zilelor noastre am înlocuit impactul vieţilor transformate de Evanghelia lui Hristos, cu impactul evenimentelor pe care le organizăm. Iar atunci când oamenii sunt atraşi de muzică şi predici bine ticluite şi “gustă” din realitatea vieţii creştinilor între care au venit, rămân dezgustaţi, pentru că întâlnesc o formă de avlavie, cărei îi este tăgăduită puterea. Să studiem dar această epistolă mică (ca lungime) cu aşteptări mari. Iar dacă Dumnezeu ne va vorbi prin ea, să ne întoarcem în bisericile locale de care aparţinem, pentru a rândui ce mai rămâne de rânduit în ele, pornind din propriile noastre vieţi.
