Scrierea cărţii Cronici, cu cele două volume ale ei, încheie canonul ebraic al Vechiului Testament. De-a lungul scrierii, cronicarul n-a intenţionat să redea istoria, ci s-o interpreteze. Așadar, ne aflăm în faţa unei cărţi care poartă pe paginile ei perspectiva lui Dumnezeu asupra istoriei, iar lucrul acesta constituie o primă motivaţie pentru parcurgerea cărţii. Dacă mai adăugăm însă şi faptul că 1 Cronici este singura carte din Biblie care, pornind de la Adam, creionează drumul spre scaunul de domnie al Domnului, punctând de-a lungul paginilor ei condiţiile în baza cărora unul dintre urmaşii lui Adam va ajunge să şadă pe acest scaun de domnie, interesul pentru lecturarea cărţii creşte şi mai mult. Iar dacă privim istoria prin prisma promisiunii Domnului Isus din Apocalipsa 3:21 – „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie” –, înţelegem că oferta şederii pe scaunul de domnie al Domnului este deschisă tuturor celor care vor birui. Dar oare ce înseamnă a birui? Or, tocmai răspunsul la această întrebare îl vom descoperi în 1 Cronici. Omul va ajunge să şadă pe scaunul de domnie al Domnului, respectând autoritatea, puterea, programul, slava şi harul Domnului.
