Sunt puține cărți în Noul Testament care să aducă atât de aproape de noi tema Venirii Domnului Isus Hristos ca 1&2 Tesaloniceni. Prin conținutul lor, cele două epistole ne provoacă la o viață trăită în așteptarea lui Hristos. Nădejdea Venirii Domnului Isus Hristos ar trebui să fie cea mai puternică motivare la sfințire, la dezbrăcarea oricărui păcat, pentru ca Duhul Sfânt să poată modela în noi chipul lui Hristos și să fim astfel pregătiți pentru întâlnirea cu El.
Venirea lui Hristos va fi precedată de lepădarea de credință și de "arătarea omului fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu, sau de ce este vrednic de închinare, așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu" (2 Tes. 2:3-4). Valul apostaziei care va pregăti astfel de vremuri amenință însăși Biserica. Într-un asemenea context, întrebarea care se naște este ce anume trebuie să facă Biserica pentru a ridica stăvilar în calea lepădării de credință? Sfatul lui Pavel adresat lui Timotei în a doua sa epistolă este mai relevant astăzi ca oricând:
Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba. (2 Timotei 4:1-5)
