Scriptura este spațiul sacru al revelării de Sine a lui Dumnezeu. Prin urmare, am putea considera că prin intermediul Epistolei către Filipeni se deschide în fața noastră poarta spre una dintre grădinile acestui spațiu al revelației și suntem invitați să pornim în aventura cunoașterii Sfintei Treimi, revelate pe cărările ei. În această călătorie, apostolul însuși ne este model și călăuză. Incredibila transformare de care acesta a avut parte în urma întâlnirii cu Cel Înviat ne motivează să-i călcăm pe urme. De la o religie a formelor și ritualurilor păstrate cu sfințenie, Pavel a ajuns la o relație personală și vie cu Domnul și Mântuitorul său Isus Hristos. Cunoașterea Lui a devenit scopul întregii sale vieți: „Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos. […] Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți. […] Gândul acesta, dar, să ne însuflețească pe toți...” (Filipeni 3:8-15).
