Deoarece este un om al vremii lui, Ioel, ca toți ceilalți profeți ai Scripturii, începe să vorbească din contextul istoric imediat. El menționează devastarea produsă de valurile succesive de lăcuste, dar nu se oprește aici. Odată invitat de Dumnezeu în spațiul profetic, Ioel se mișcă liber în toate dimensiunile lui, vorbind nu doar despre viitorul imediat, ci și despre cel mesianic și escatologic. Datarea timpurie a scrierii și dimensiunile ei reduse fac relativ ușor de înțeles modul în care profetul Ioel jalonează desfășurarea viitoare a planurilor lui Dumnezeu. Pentru că revelația în Scriptură este progresivă, ne putem aștepta ca profețiile ce vor urma să adauge tot mai multe detalii la cele afirmate de Ioel. Prin urmare, în ceea ce privește viitorul mesianic și escatologic al istoriei, multe din lucrurile despre care vorbește profetul – locuirea Domnului în mijlocul poporului Său și revărsarea Duhului peste orice făptură, aducerea înapoi a prinșilor de război, atacul asupra Ierusalimului, intervenția miraculoasă a lui Dumnezeu pentru a-Și ocroti poporul și domnia Lui la Ierusalim – se vor regăsi în scrierile lui Isaia, Ieremia, Ezechiel și Zaharia, fără să mai amintim profeții mici, și le vom vedea ajunse la dimensiunea lor finală în scrierea Exilatului din Patmos. Astfel, tonul pe care-l dă Ioel prin profeția sa inițiază compunerea unei simfonii profetice. Ceea ce face valoros mesajul profetului Ioel între celelalte profeții ale Scripturii este faptul că el oferă tema de bază a simfoniei, care va fi reluată și elaborată de profeții care-i vor succeda.
