Parcurgerea epistolelor soborniceşti ale apostolului Petru ne obligă uneori să ne frământăm cu frânturi de text în care autorul alunecă în spaţiile de taină ale veşniciei sau ale tărâmului duhurilor.
Deoarece Petru deschide doar fereastra spre aceste spaţii, fără să răspundă tuturor întrebărilor noastre, pericolul alunecării în interpretări fanteziste este mare. Nevoia de ordine şi de coerenţă a raţiunii ne fură, aruncându-ne în încercarea de a zidi sisteme şi de a elucida ceea ce nu se lasă explicat. Aflaţi în asemenea porţiuni de text, să nu uităm că textul este cel care trebuie să guverneze întotdeauna afirmaţiile noastre. Iar atunci când, în pofida efortului exegetic, înţelesul continuă să rămână obscur, este important să lărgim contextul la întregul canon.
Eforturile studierii acestei epistole vor fi răsplătite din plin, deoarece Petru desfăşoară înaintea ochilor noştri adevărurile adânci ale planului lui Dumnezeu:
- conceptul alegerii,
- al mântuirii,
- al suferinţei,
- al preoţiei,
- conceptul luptei spirituale
- conceptul mântuirii prezente prin botez,
- al supunerii,
- al slujirii etc.
Uneori, zăbovirea pe un termen sau pe o porţiune de verset este lungă şi anevoioasă, dar, în acelaşi timp, răsplătitoare, pentru că bucuria întâlnirii cu Dumnezeul revelat în text nu poate fi asemănată cu nimic altceva. Astfel, ajungerea la cuvintele curate ale lui Dumnezeu, la înţelegerea tainelor planului Său în Hristos, merită tot efortul.
