Rar ne este dată ocazia, chiar şi pe paginile Scripturii, ca să-L vedem pe Domnul Isus „conducând adunarea generală” a unor biserici locale. Or, tocmai lucrul acesta se întâmplă în primele trei capitole ale cărţii Apocalipsa. Istoria a ajuns la punctul în care se pregătea judecarea şi pedepsirea Babilonului, Curva cea Mare. Centrul de influenţă în spaţiul creştin al acelor vremuri se mutase din Ierusalim în Asia Mică. Domnul Isus Hristos Cel glorificat a trimis pe îngerul Lui la robul Său, Ioan, ca, prin el, bisericile din Asia Mică – Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Loadicea – să afle lucrurile care aveau să se întâmple în curând. Având însă în vedere faptul că judecata începe întotdeauna de la Casa lui Dumnezeu, situaţia specifică a fiecărei biserici este cântărită de Domnul Isus, iar apoi aşezată în lumina viziunilor apocaliptice din capitolele 4-22, pentru a convinge bisericile şi pe membrii acestora de suveranitatea absolută a scaunului de domnie din ceruri şi pentru a încuraja la biruinţă.
Prin natura scrierii, analiza lui Hristos devine oglinda în care se poate privi oricare din bisericile locale, care pretinde să-L aibă ca Domn pe Hristos Cel glorificat.
