Deşi mulţi dintre noi afirmăm că au auzit de Dumnezeu şi "cred" în Hristosul care a afirmat despre Sine: "Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţa şi s-o aibă din belşug", totuş nu este prea greu să recunoaştem puţinătatea vieţii în "creştinismul" nostru, puţinătatea puterii lăuntrice. Ne lipeşte puterea de a renunţa la noi înşine în favoarea celuilalt; puterea de stăpânire atunci când suntem provocaţi; puterea de a rămâne smeriţi atunci cănd suntem lăudaţi; puterea de a dărui atunci când suntem ispitiţi să cerem; puterea de a răbda atunci cand trecem prin greu; puterea de a vorbi de bine atunci când suntem vorbiţi de rău; puterea de a întoarce celălalt obraz atunci când suntem pălmuiţi şi scuipaţi pe nedrept; puterea de a sta liniştiţi în faţa morţii, pentru că ştim de unde am venit şi unde ne ducem.
Ca şi atunci, şi astăzi profilul adevăratului Hristos a început să se şteargă până şi în bisericile noastre, deşi le numim creştine. Ca şi atunci, şi astăzi viaţa mai-marilor norodului şi a mai-mairlor bisericii dovedeşte că Hristosul a fost schimbat cu alţi hristoşi, mai "comozi" sau mai "potriviţi" vremurilor pe care le trăim. Ca şi atunci, şi astăzi suntem atât de îndrăgostiţi de tradiţiile noastre, de datinile noastre strămoşeşti, încât, dacă Însuşi Întrupatul Fiu al lui Dumnezeu ar apărea între noi, aruncând o provocare tradiţiilor noastre, L-am răstigni din nou, ca să nu ne strice obiceiurile.
Ca pe vremea lui Ioan, şi astăzi sunt multi pretinşi hristoşi care ne oferă "viaţa din belşug" dupa care tânjim. Dar dacă viaţa este pe măsura hristosului în care credem, atunci este vital să aflăm care este adevăratul Hristos. Iar atunci când Domnul Isus Hristos afirmă ca El este Calea, Adevărul şi Viaţa şi că nimeni nu vine la Tatăl decât prin El, necesitatea unui astfel de demers se impune de la sine.
Or, tocmai demersul acesta ne este mediat de Evanghelia dupa Ioan, care a fost scrisă ca noi să credem că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să avem viaţa în Numele Lui.